Oare dacă același web asset ar fi oferit celor de la PDL, ei ar da reply? Tind să cred că da… Dar simpatizanții nu-și schimbă simpatiile la 180 grade deși se crucesc când dau de lipsa de implicare a simpatizaților…

Z

PS: Celor care mai intră pe-aici le recomand cu căldură Rezistența Urbană pentru subiecte despre România.

Co-plata medicală înseamnă cam așa pentru un angajat:

• ai un salariu, probabil negociat la cât primești “în mână”;
• ai un contract de muncă, la alt salariu, pentru că altfel nu te-ar putea ține o firmă mică angajat la cât primești;
• din salariul tău oficial înregistrat la ITM, din impozitele care se rețin din brut, tu plătești o sumă pentru “asigurăre de sănătate”;
• pe lângă salariul tau oficial, firma mai pune, în plus, o contribuție de “asigurăre de sănătate” care reprezintă alt procent din salariul tău. D.p.d.v. al statului român, aia e o metodă prin care companiile au… grijă de sănătatea angajaților. Pula. Dacă ar vrea să-i dea în altă parte, n-ar avea voie;
• pe lânga, asta, vei mai plăti niște bani din buzunar pentru că trăiești în România și asta îți ocupă tot timpul;
• iar pe lângă acei bani care îți vor fi luați probabil la intrarea în spital și va trebui să stai la cozi pentru a-i plăti (că doar nu vrei să-ți fie ușor), va trebui să dai șpăgile de rigoare către doctori, asistenți, etc.

Denisuca a explicat mai bine subiectul, iar titlul ei de Să fii bolnav e un lux mi se pare mai mult decât corect.

BTW, bunicii unui foarte bun prieten au ajuns la spital anul trecut, la câteva luni distanță. Amândoi, cu cancer la colon, operabil, etc. Au scăpat pentru simplul fapt că familia lui și-a permis mitele. Alți “colegi” de suferință de acolo au murit. Au fost lăsați să aștepte… “sub observație”… și după ce nu au dat cu șpaga, au fost în sfârșit deschiși pe masa de operații și apoi închiși la loc, pe motiv că e mult prea întins cancerul și să plece la moarte sigură. Au murit, desigur.

În trecut am fost și eu forțat să aflu cât mai costă un pișat în spital.

Cu fiecare zi acumulez mai multă scârbă…

În numele Tău,
Al fiicei Tale bunoace ;;)
Și al Tău din nou, Stăpâne,
Amin.

Noi! Cetățenii republicii și ai Preaiubitului Conducător!

Care suntem niște nevrednici! și care nu merităm imensa TA dragoste!

Noi! Cetățenii forțelor de muncă ale instituțiilor publice ale Republicii Populare Socialiste Populiste a Preaiubiutului Conducător!!!

TE rugăm!!!, Preaiubit Conducător!!!

Ia TU de la gura noastră, de la portofelul nostru, de la gurile copiilor noștri, pentru că noi suntem nevrednici!

Ia TU 9 zecimi din toți banii noștri care depășesc cât ai tu pe hârtie!!!
Ia-i TU, Preaiubit Conducător, și fă TU ce vrei cu ei, prin acoliții TĂI, de la partidul TĂU!, cum crezi TU mai bine,

Poporul TE iubește, Stăpâne!

În primul rând, permiteți-mi să-mi încep rantul nevrotic prin a spune că urăsc absolut toți câinii vagabonzi, de la cei de câteva zile cărora nu le-au dat ochii până la cei de 2-3 ani care se cred stăpâni pe 5 metri pătrați din fața vreunui bloc și până la bătrâneii de peste 4 ani care sunt mai toți ursuzi și-i dor șelele de-atâta stat pe străzi.

A, da, și ura mea se extinde și asupra tuturor pseudo-iubitorilor de animale, care consideră că este bine să le dea din când în când niște mâncare, pentru a se simți ei niște extraordinari, adevărați iubitori de animale, nu ca cei care iau animalele în casă.

Pe scurt, nu cred că va reuși careva să mă convingă sau oblige să las vreun doftor să se apropie de ‘oaiele cățelului meu de rasă, pe care am de gând să-l înmulțesc cu alte cățele de aceeași rasă, cumpărându-i una dacă am chef.

E o țară cretină cea în care cei mai mulți câini sunt “fără stăpân”, pentru că termenul de stăpân ar impune răspunderea legală a cuiva pentru acțiunile acelui câine, și puținii câini cu stăpân trebuie aduși de stăpânii lor, de bunăvoie și siliți de stat, la o tăiere de ‘oaie, că prea au apărut mulți câini de rasă.

Sterilizarea câinilor vagabonzi, minunatul program al sterilizare.ro, este un mare nimic iar oamenii aceia ÎȘI BAT JOC. M-am rugat de ei 2 luni să vină să castreze o haită violentă de 20 de câini. I-a durut în pix. Cică veneau sărbătorile (veneau, că era abia începutul lui decembrie), apoi treceau sărbătorile (că tot ce-i bun, trece). I-am rugat să vină să castreze o cațea de la un bloc vecin, care de bine de rău mă asculta și n-o prinsese încă nici un alt vagabond să-i facă pui. I-a durut în alt pix. Durerea de pix este foarte, foarte mare în acest oraș. Mai mare decât media pe țară. Nici nu m-am mai chinuit cu a-i chema să sterilizeze alți câini pe care ar trebui să-i omoare direct pentru că sunt prea agresivi. N-am de ce să-mi cheltui banii pe telefoane către oameni cărora nu le pasă…

Nu-mi pot lăsa vreun prieten fără câine să-l plimbe pe al meu, pentru că nu va știi să-l apere. Când ești posesor de câine și-ți scoți câinele prin parc, câinele tău va fi atacat. E OK, e normal, e doar un animal, la fel ca animalele care îl atacă. Atunci când celelalte animale au stăpân însă, există cineva care să le controleze, sau măcar cineva care să poată răspunde juridic. Când e “fără stăpân”… orice babă de la nu-’ș-ce bloc poate depune plângere împotriva mea dacă îi trag un șut în bot lui Rex, acel veșnic câine al blocului, care e “atât de pașnic, maică, ăla a fost om rău, că Rex nu face nimic”, care Rex sare să-mi omoare bestia mea legată și controlabilă, dar tot eu sunt de vină, că am trecut pe-acolo.

Iar prostia… O, vai! Mi-o admit și mie, pentru că am irosit 10 minute scriind asta, în loc să mă duc dracului să pun de o cafea și să-mi pregătesc punga de ridicat rahații câinelui meu de lângă cei ai vagabonzilor.

De ce-am scris asta acum? Pentru că am citit articolul acesta pe Antena 3 și m-am enervat. E-atât de simplu.

Dragă Vodafone… Ai fost de rahat cu perje azi. Aștept un comunicat de presă care să-mi spună ce dracului s-a întâmplat, că în timp ce aveați toată rețeaua din București picată, ați reușit să-mi dați mail că mi-a fost emisă factura…

PS: Da, picat în Drumul Taberei și în Militari.

Ce fel de oameni sunt aceia? Hai s-o spun clar: Puțe mici cu ego mare, care și-ar fi dorit și ei să fie importanți.

Pensionarea forțată a tuturor funcționarilor publici care au depășit vârsta legală de pensionare va duce la creșterea productivității în același fel în care ar crește competitivitatea economică a României dacă toate companiile ar avea voie să existe doar 60 de ani și apoi ar fi forțate să intre în lichidare.

PS: Suntem printre singurii cretini din lume care, afectați fiind de criza economică, alegem să economisim pentru a ne salva economia în loc să îndatorăm generațiile următoare pentru a ieși din ea acum. Care poate să-mi spună că suntem noi mai inteligenți pentru asta și să mi-o dovedească în sub 500 de cuvinte primește o băutură răcoritoare.

Referință: Adevărul

În timp ce-aș urmări votul pentru confirmarea noului prim-ministru, aș cere șefului de cabinet să-mi cumpere vreo 10 gâște și-un gânsac rău, și niște mâncare pentru ele, și le-aș mâna chiar eu în cabinet, să îl aștepte pe dl. prim-ministru Boc.

Un fel de furat literele W de pe tastaturi, de s-a întâmplat în 2000 în SUA.

De ce? De-asta:

Invitat de organizaţia de studenţi a PD la o ceainărie din centrul Capitalei, Boc a depănat cu aceştia amintiri mai mult sau mai puţin cunoscute până acum – despre gâştele care i-au terorizat perioada preşcolară, despre munca sa la CAP sau despre ziua în care şi-a cunoscut soţia.
Continuarea disponibilă în ziarul Adevărul

Double dare, Căline

Photo by Daveness_98
Articol inspirat de minunata mea prietenă.

Dacă președintele țării joacă cartea ambiguității constituției, Parlamentul va fi forțat să o facă la rândul său.

Extrase utile din Constituția României:
Art. 110, alin. (1) – Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale.
Art. 110, alin. (4) – Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.

Cine știe deja astea: Adrian Năstase, Mircea Geoană, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, Traian Băsescu, Ion Iliescu.